Bucuria & Tristetea (Povestea fanteziei mele…)
Partea 4.
_____________________________________________________________________
E dimineata, m-am trezit tarziu, e ora 9. M-am uitat la telefonul meu si erau 24 apeluri pierdute. N-am sunt inapoi pe niciunul. Dar totusi ca sa dau importanta pentru ziua de azi de luni asa de amarat, am sunat seful magazinului ca sa se ocupa de cersetator. Intre timp eram suparat, deoarece n-am facut asta chiar ieri.
Seful m-a sunat inapoi dupa o ora, ca in jurul magazinului nu a fost gasit niciun cersetator. Am ascultat cu un zambet cinic, apoi am dat senzatie de rigoare, ca totusi asa ceva e insuportabil. Cand am terminat conversatia, mi-am dat seama ca n-am de facut nimic. Am stat pe canapea si am simtit alunec pe diferite pante gri.
Aproape m-am bucurat cand m-a sunat Robert. La inceput a incercat sa dea toata vina pe mine, dar cand a observat, faptul ca, cu mine nu se poate asa ceva, a inceput sa fie mai bland. Pana la urma mi-a cerut iertare de comportamentul lui copilaresc si pentru asta a devenit si mai nostim in fata mea. Dar macar si asa trecea timpul. Am ajuns la un acord comun, ca ne vedem seara. Dar dupa amiaza am sunat si am dat ordin sa vine mai devreme la mine. Nu mai puteam sa suport singuratatea.
Asa a ajuns la mine parca avea aripi de fluture. Vorbea foarte bland, incerca sa-mi dea diferite dulciuri, dar cand a observat ca nu sunt in apele mele, m-a luat in brate, incepea sa ma mangaie, a reusit sa ma excita si am lasat sa se intampla lucrurile. De ce nu?
In ziua urmatoare nu mai puteam si am mers la job. Totul era in ordine. Seara din nou ne-am vazut cu Robert. Ieri m-a rugat sa dau si pentru el o cheie a casei mele, asa am si facut. Asa ca el m-a asteptat cu cina calda, pentru desert a oferit pe el insusi. Am mancat pe amandoua. De ce nu? Totusi el m-a excitat de felul lui.
In felul asta a trecut toata saptamana, dupa un moment dat mi-a si placut cat de cat. Imi transmitea ceva sigur, care ma inconjura. Probabil era diversitatea, nimic mai mult, n-are importanta, prostie.
Sambata dimineata m-am regasit din nou in baie, in 16 centimetri de patrati, dupa o noapte amoroasa. M-am barbierit, am facut baie, deoarece sa nu ramane nici o urma a noptii trecute pe mine, in mine. Am mers la magazin. Din nou am facut cumparaturi, chiar seful magazinului m-a ajutat sa-l duc lucrurile pana la masina. M-a lasat singur. Am inceput sa pun cele cumparate in portbagaj, cand:
- Domnule…va rog sa ma ajutati cu ceva…
Am simtit ca explodez de suparare. Am intors capul. Vroiam sa scot o vorba, dar n-am putut. Batranica continua:
- Nu am bani nici ca sa ajung acasa la tara, desi stau aici aproape de oras… Nu mai poate picioarele mele… Va rog sa ma ajutati, Dumnezeul o sa fie recunoscator!
- Nu am niciun bani! – ziceam el…
- Domnule… Va rog in numele lui Dumnezeu…Sa ma ajutati…N-am pe nimeni…Sa ma ajutati va rog…Au murit toate rudele mele, sunt singura, n-am nici pensie, nimeni nu ma ajuta…
…si asa mai departe, si asa mai departe, pana cand am reusit sa-i explic, ca nu am bani, deoarece am platit cu card si nu am niciodata la mine bani. Pana la urma, ca si saptamana trecuta, am luat ceva din masina si am dat pentru ea. Am suit in masina si repede acasa. Nu puteam sa inteleg cum poate sa fie asa frenetic batranica cu mine. Si unde e in momentul asta nenorocitul seful a magazinului?! Ma ajuta sa-l duc cele cumparate la masina si dispare. Totusi este un mare supermarket! Cum e posibil sa nu fie nimeni la ora asta acolo?!
to be continued…
Leave a Reply